O aglomeratie de femei de aceeasi rudenie ma aduce direct la isterie, zau. Parca le vad si acum pe nana Valea si pe tanti Pasa, asezate vajnic la bucatarie la noi acasa si spunind cu glas de bors acru spre mama: “Tu, cumatra, ia sa iei seama de fata ta, ca ea iaca maiine-poimane a vre maritata, dar salat “Olivie” inca nu stie a face”.

Continuare pe blogul Soacrei Mici...

Imediat dupa prima neintelegere, femeile conchid cu usurinta ca barbatii nu stiu sa iubeasca si se cred unicele specialiste in ale romantismului si a iubirilor eterne. Barbatii sustin ca iubesc si ei, dar … intr-o maniera diferita. Iar din cauza ca femeile le impun “norme” si “modele” de iubiri confectionate prin romane, acestea sunt nevoiti sa-si amane propriile placeri si sentimente de frica sa nu deceptioneze partenera, ceea ce face ca intr-o zi iubirea “la comanda” sa scartaie din incheieturi si sa se prabuseasca.

Ca sa nu vada ruinele, multi barbatii prefera sa paraseasca cuibusorul de nebunii. Lasitate? Poate. Dar temelia e construita de degetele fine ale femeii.

Cum iubesc barbatii? Simplu. Prin forta si prin capacitatea lor de a fi clari, fara a pierde simtul realitatii. Se multumesc cu putinul, as spune. Sunt bucurosi daca au alaturi femeia draga si o butelie de vin.

Cum iubesc femeile? Cu o mie de intrebari. “Dar oare acesta e barbatul vietii mele? Da oare vinul e proaspat? Cum, e de bourgogne? Ah, ce pacat, caci eu prefer de bordeaux” etc.

Sursa: Blogul Soacrei Mici

Totul a pornit de la personajul povestirii care s-a pomenit cu diabet de la varsta de 10 ani. In viata mea am cunoscut doua persoane dependente de insulina. Ambele decedate. Tot ce mi-a ramas de la ei: gaurile in urechi pentru cercei si vorba sanatate sa fie, restul om fura.

Niciodata, regret, dar niciodata n-am stat sa ma intreb cum si de ce aceasta boala se abate nemilos peste unii dintre noi. Cred ca eram prea mica de minte atunci ca sa ma framante asa ganduri mature si persoanele in cauza, prea discrete in boala lor. Imi trezeau doar admiratie, nu si intrebari. Si iata ca ieri, mi-a fost data sa descopar ca una din cauze poate fi un soc nervos.

Situatia descrisa in povestire: mama si fiica plecau in vacanta cu trenul. Au ajuns la gara, s-au instalat in tren. Pana la plecare mai ramaneau vreo douazeci de minute. Mama a hotarat sa traga o fuga ca sa cumpere o revista si ceva acolo de drum. Fiica ramane singura in compartiment s-o astepte. Timpul trece. Mai raman doua minute pana la plecare. Fiica e ingrozita. Se uita peste geam, asteapta cu frica sa nu plece trenul fara maica-sa. Trenul se porneste. Fiica in panica isi pierde cunostinta. Se trezeste mai tarziu in bratele ma-sii.

De unde aparuse ma-sa in tren? Bleaga de ea, reusise sa intre, de fapt, dar in coridorul vagonului intalnise o cunostinta cu care a stat si a scarpinat limba zece minute. In timpul asta fiica-sa si-a pierdut cunostinta de frica. Dupa cateva luni medicul constata un inceput de diabet pe fond nervos.

Frica in copilarie are ochii mari de tot. Adultii uita sentimentul asta terifiant in care te simti victima perfecta.

Situatia cu frica in tren imi este cunoscuta pana la fiori. Mai ales in autocar, caci cu el plecam cu mama in vacanta la bunica. Faceam patru ore de drum, iar cand ajungeam la Orhei sa facem popas, n-o lasam pe mama sa-si dezmorteasca picioarele. Nu vroiam nici placinte, nici cucosei dulci pe bat de lemn. Nimic. Am lasat-o doar o data, ca sa se duca la WC. Cinci minute de groaza ca mama n-o sa reuseacsa sa vina pana la plecarea autocarului nu le uit nici pana acum. Si ma intreb de mii de ori de unde vine frica copiilor la o anumita varsta, gandurile terifiante ca toata lumea e impotriva lor? Siguri pe ei ca nimeni nu poate sa-i ajute, sa le ofere securitate sau comfort psihologic. Uneori nici chiar mama.

Imi aduc aminte de o situatie confuza chiar si pentru un copil ce eram. Acum la mintea de adult ma ingrozeste. Tot plecam cu autocarul la bunica. Eu in cei sase ani ai mei si in rochita de batist alb imprimata cu maci de sange eram asezata langa un domn, nu, un bleg, de fapt, de vreo 60 de ani puturosi. Mama avea loc din urma asezata langa sora-mea. La vreo 30 minute de calatorie, nenea pantecos, incepu sa gafaie straniu. Mi-am dezlipit ochii fericiti de pe fereastra, fiind cu gandul in vacanta deja, sa vad ce se intampla? Avea ochii inchisi si rasufla adanc. Mi-am zis ca-i este rau. Peste cateva clipe isi intinse laba peste un colt de fusta si incepu sa mi-o mototoleasca cu degetele, iar apoi sa-mi atinga soldul. Evident ca nu a avansat, caci remarcase ca maica-mea era in spate, eu insa am stat imobilizata tot drumul cu o frica stranie (nu stiam de fap de ce-mi e frica) si rusine (tot nu stiam de ce?). Victima perfecta.

Stiu precis, descoperit anterior prin discutii, ca multe semene de-a mele, au avut de indurat situatii mai rusinoase decit ale mele. In care nu stiau ce sa spuna, ce sa faca, cum sa reactioneze si culmea ! se credeau vinovate. Parintii nu mai aflau niciodata de situatiile acestea. Pentru ca in (s)ex-URSS sex nu era. Cine sa-si mai inchipuie asa ceva? In schimb, erau tot felul de perversi care profitand de statutul lor de adult (aproape de zeu cu putere de pedeapsa, va aduceti aminte de unii profesori?) si semanau frica in copii. Si nu ma refer doar la fete.

Si ca sa revin la gandul meu de la inceput, se pare ca frica genereza mai multe boli decat orice laborator ticsit cu virusi mortali. Am impresia uneori ca generatia mea a crescut intr-unul din aceste laboratoare.

Sursa: Jurnalul Soacrei Mici

Barbatilor le plac femeile tacute, dar numai nu in timpul sexului. Sonorizarea in momentele de intimitate extrema e foarte importanta pentru multi din ei, chiar daca se spune ca iubesc cu… privirea.

Multe femei profita de slabiciunea lor astfel incat imitarea orgasmului ca in filme, ocupa un loc important in arsenalul lor de seducere. Cand o femeie se gandeste prea mult cum sa se comporte in pat cu “prada sa”, ajunge sa uite de ce a ajuns in pat? Pacat. Pentru ca atunci sexul se transforma intr-un show pornografic.

Continuare pe blogul Soacrei Mici....

Deci, atentie, nu de ochii mei (ah, stravezii ca chihlimbarul autentic de Kaliningrad), nu de parul meu (matasos si parfumat ca viorelele proaspete), nu de nasul meu …of, haideti sa nu-l mai pomenim si pe asta acum, ci de…maieul meu alb cu Mickey Mouse pe tite (cate o ureche neagra pe fiecare), de ciubotele mele in piele neagra cu tartamuri ca la tigani calarind cai salbatici, de mantoul meu verde cu guler pufos.

Dupa constatari de genul acesta am ajuns intr-un moment in care trebuia sa ma fi inecat cu vreo coaja de mar, nu? Nu. Pentru ca in week-end am invatat ceva util in vestiarul de la SPA, de la o madama in sutien ciresiu citind o prelegere expres la vreo trei soacre ce-si potriveau pantalonii.

“Fetelor, nu uitati de regula celor trei P: Pensez “Positif” en Permanence!” Am ramas atat de fascinata de claritatea ideii, ca ma mir cum de nu mi-a cazut stergarul de pe sale in momentul cela de profund adevar psihologic.

Continuare pe blogul Soacrei Mici...

Multor fete le este frică de mamele prietenelor lor, iar atunci cînd decid să se căsătorească nu au emoţii pentru viitorul lor ca soţie, ci pentru cel în calitate de noră.

„Am fost plăcut surprinsă de relaţia cu soacra mea” – spunea Maria şi ea nu este singura norocoasă. Multe din prietenele mele reuşesc să se înţeleagă foarte bine cu noile lor mame. Cum? Este interesant faptul că toate aceste fete le-au dat soacrelor sale aceleaşi denominative. Ele se cer a fi transformate într-un şir de reguli.

• Regula nr. 1

Soacra ideală nu intervine, dacă nu este rugată s-o facă. Ea consideră că fiul ei şi soţia lui sunt destul de maturi pentru ca să-şi rezolve, singurei, toate problemele familiale. „Nu te plânge” – strigă soacra Mariei, parcă în glumă, parcă în serios, la soţul ei. „Nu am de gând să mă cert cu ...”. Însă, sunt şi situaţii în care ajutorul ei este, pur şi simplu, indispensabil. Dacă în certurile de familie ea îţi va lua apărarea, să ştii că un aliat mai bun nici nu ar putea exista. Gândeşte-te singură, ea are mai multă experienţă, îl cunoaşte, cu siguranţă, mai bine decât tine, astfel te va putea sfătui şi îţi va da nişte tips-uri de comportament ajustat la persoana lui. Totuşi, cel mai important este să nu încalci limitele, de altfel, ca şi în cea de-a doua regulă.

• Regula nr. 2

• Regula nr. 3

• Regula nr. 5

• Şi în sfârşit, regula nr. 6

O noră ideală are şi o soacră ideală. „Veronica, – o întreb eu pe prietena mea, – tu în ce relaţii eşti cu soacra ta?” „Minunate!” – îmi răspundea ea fără a se gândi prea mult. „Şi de ce este ea atât de superbă?” – insist eu. „Pentru că eu sînt... superbă – spune Veronica foarte calm, – dar singura ei calitate, este că îşi iubeşte fiul”.

Desigur, relaţia „noră – soacră” este un drum cu sensuri opuse. Deci, încearcă să-ţi împarţi trăirile cu mama-soacră, să-i ceri sfatul, să-i tolerezi neajunsurile caracterului, să-i zâmbeşti mai des şi să-i spui că ea este cea mai blândă, cea mai bună şi cea mai înţelegătoare soacră din lume.

Şi foarte curând vei descoperi că acest fapt e adevărat.

1. Mosule, dragule, iti aduci aminte de ultima secventa din filmul-poveste “Trei alune pentru Cenusareasa”, cand printul in colanti albi mulati (ce picioare drepte mai avea!) o invartea in brate pe Cenusareasa, iar mai tirziu aceasta necheza de fericire…calare pe cal…alaturi de el. Din toata povestea ceea, doar ninsoare cu soare si cer senin sa-mi aduci. Printul, calul si rochia de mireasa trimite-le pe alta adresa.

2. Ada-mi-o in gospodarie pe soacra, pe aripele vintului sau avionului (numai sa nu inghete in zbor). Sa stea macar vreo trei zile inainte si dupa Craciun, la bucatarie, sa-mi gateasca bunataturi pe care numai ea stie sa le confectioneze dar eu in timpul acesta sa stau cracita in pat, la caldut, citind romane politiste.

3. Fa cumva ca socrul mic sa stie din senin a face masaj profesionist la spate ca m-am saturat sa platesc baieti tineri cu maini viguroase pentru treaba asta.

Continuare pe blogul Soacrei Mici...

Daca, sa zicem, ti-a ajuns cutitul la os, ai chef si mai ales nevoia sa-i zici: “Iubite, pozitia acrobatica care-ti place atat de mult, mie imi provoaca dureri; ca sa ajung si eu la extaz ar trebui sa incercam si altele”, fii atenta ce moment alegi ca sa-l instiintezi, ca nu cumva cuvantul “extaz”, cu conotatie dulce-sexuala sa se intretaie cu “extazul” pe care il incearca iubitul tau atunci cand priveste pasionat, sa zicem, un meci de forbal. S-ar putea sa ajungeti la un conflict de interese, de scurta sau lunga durata.

Cel mai potrivit moment ca sa-i sugerezi ce fel de atingeri si intersectii sexuale preferi e cel in timpul zbenguielilor voatre intime. Incearca mai intai sa lamuresti clar ce nu-ti convine. Evident ca nu pe un ton didactic sever: “Nu, nu asa, lasa-ma!” dar sa opui o rezistenta usoara, intr-un mod cat se poate de firesc, fara comentarii de prisos. Un barbat educat si atent o sa reia neaparat momentul dupa actul sexual, o sa incerce sa inteleaga de ce miscarea ti-a produs discomfort. Atunci e binevenita orice “reclamatie” sau sugestie, dar… nu inainte ca sa-l asiguri ca e cel mai sensibil amant din epoca contemporana a sexului (de vreme ce ii pasa e adevarat, nu?). Ambianta tandra si cuvintele dulci post-coitale creaza o complicitate necesara pentru experimentele ulterioare. A nu se exagera in timp, barbatii adormi repede dupa actul sexual.

O etapa necesara de explorare a zonelor sensibile declansatoare de placeri a corpului feminin ar fi jocurile erotice. Faptul ca unele femei sunt dechise la minte, nu inseamna ca sunt deschise si la picioare (la propriu).

Mult barbatii mai pot sa confirme (cu regret) ca lumea e inca plina de pudice care nu se prea lasa examinate in pat la un bec de 220 volti, daramite sa le mai zice pe unde sa apese duios cu degetelul sau sa mangaie ritmic. Si nu cred c-am sa gresec daca am sa zic ca multor barbati le place sa soarba cu vederea un corp dezgolit de femeie, iar una din fanteziile lor e ca o femeie sa-i spuna cat de tare vrea ca el s-o biiiip, sa-i faca biiiip si mai ales biiiiip, pana cand n-o sa mai poata respira de atita biiiiip delicios! Oh…

Hmm…mda…ce spuneam? Deci, jocurile erotice, realizate cu o tira de umor si imaginatie, ar putea dezlantui mademoazelele timide. Glumiti, vorbiti, indrazniti, explorati, deghizati-va, dezbracati-va, relaxati-va, fantasmati, torturati-va multiorgasmic!

La treaba! De azi seara (mai ales ca-i vineri)

Sursa: Blogul Soacrei Mici

Caci firea omului cum e ? Viteza incanta, te umple de energie, iti da senzatia de libertate, deci vrei s-o maresti. In continuu. Daca, Doamne fereste, esti oprit neplanificat din mers macar pe 2 minute (pana la calculator, retea slaba, alte interventii etc.) si esti nevoit sa faci popas in viata reala, acele 2 minute ti se par o vesnicie.

Evident ca multi o sa zica: ei ba nu ! Nu mai sunt intr-atat de dependent (a), pot sa ma controlez si bla bla bla. Nu zic ba, si eu pot. Trebuie sa mananc, sa fac baie, sa ma ocup de gospodarie si alte chestii mai placute sau nu, DAR ce simt eu intre timp sau alti colegi internetizati ca mine? Simt ca raman in urma de evenimente. De parca am lucra cu totii in agentii de stiri.

Daca mai tragi un pui de somn, ca ti-a prescris medicul sau pur si simplu ai cazut cu nasul in tastatura de oboseala, cand te trezesti, ai de “prelucrat” informatie pe vreo juma de ceas in care vei gasi precis niste mesaje in care te intreaba lumea daca nu ti s-a intamplat vreo nenorocire.

O zi de absenta pe net se transforma intr-o vietisoara castigata in viata reala. De la rasarit pana la apus. Si daca in prima si a doua zi te delectezi ca o motana ce a gasit formula fericirii in oala cu smantana: “Uite, mai femeie, cat e de frumoasa viata reala! Cu flori, cu miros, cu roua, cu gaze, randunele si cacatei de caine pe asfalt! Prost tre’ sa fii ca sa-ti arzi creierii si vederea pe net?” Apoi la a treia zi, simti cum a intrat corabia in port pe vreo juma de an. Nici o miscare, doar niste valurele. Din cand in cand. Dar viteza? Unde-i viteza? Pe valuri mari, in larg, la libertate, sub vant si ploi spre porturi noi?! Si atunci iti zici: mai rau decat sa-ti arzi creierii e sa-i pui la marinat. Nici tie nu-ti mai servesc, nici altora. Ia sa vedem ce a scris…

Si…

Mai departe stim… o cafea, twitter, blog, forum… o tigara…bla bla bla!

Textul care urmeaza l-am scris cu mai mult de un an in urma. L-am lasat intact. Ticsit cu emotiile ce-au stat la temelia lui. Poate ca redate stangaci, dar aceleasi ca intensitate.

“Apusul cela de soare, de care pomeneam saptamina trecuta, m-a transportat cu citiva ani in urma, intr-o aula sudenteasca, la ora de gramatica franceza. De ce tocmai in perioada asta a vietii mi-am adus aminte de momentele cele, nu stiu sa va spun. Poate ca nu demult ma gindeam ca putine persoane au curajul sa-si arate adevarata lor fata. Fata ceea vulnerabila si sensibila, conectata direct cu sufletul. Profesorii fac parte din aceasta categorie nefericita, intr-un fel. Pentru ca au mereu in fata un public, adeseori exigent si pentru care orice fel de slabiciune morala ar fi sinonim cu un esec.

Profesoara noastra de franceza era o doamna fizicul careia te tulbura la prima vedere. Victima a unui accident, s-a trezit in spital cu fata deformata, fapt ce ulterior ii stirbea nemilos o parte din feminitate. Deseori ne intrebam cu colegele, oare cum arata ea pina la nefericitul accident. Eram aproape sigure ca masca ceea ascundea un suflet de femeie deosebit. Asa de bine o ascundea ca o uram citeodata, pentru ca era prea corecta, excesiv de aspra uneori cu noi si inflexibila. De fapt, asa cum se cuvine unei profesoare de gramatica. Deci, asa o vedeam noi pe profesoara noastra… pina in dupa amiaza ceea, cind, pe neprins de veste si spre marea noastra uimire am trecut de la conjugarea verbelor la “fapte”, adica la viata noastra de toate zilele. Ne-am trezit toate (eram vreo 8 studente) intr-un monolog al profesoarei. La timpul trecut.

Povestea despre o dragoste, despre una… paminteasca, o retraia in fata noastra, in emotii si lacrimi abia stapinite. Soarele se pregatea sa se ascunda dupa turnul cu ceas al primariei si in lumina rosietica de apus ce inunda aula, se auzea vocea profesoarei, domoala si tremuratoare ca intr-un moment de spovedanie. O spovedanie in apus de soare.

Noi, studente tinere si neastimparate, inca nu stiam atunci, ca vocea ceea o ascultam pentru ultima data in viata noastra.

Acum, cind vad un apus de soare, prea frumos, prea singeriu, prea viu, ma cuprinde o frica ca la vazul unui semn ceresc, care nu stiu ce prevesteste exact: doar sfirsitul unei zile sau si sfirsitul unei vieti.”

Sursa: Blogul Soacrei Mici

Oamenii percep lumea virtuala ca pe o fantezie erotica, in care poti evada doar printr-un click de mouse. Si tot printr-o cararusa batatorita de click-uri si aluzii, multi ajung repejor prin chat la dezbracat. Cu minim de eforturi, gasim un partener cu care sa ne tavalim prin hartoapele placerii. Si tot printr-o pocnitura de click, il lasam balta fugind repejor la baie, fara a reveni macar cu un feedback: “Multumesc, am finisat zgomotos si spumos! Ai fost tare!”

Si asa cum avantajul internetului este viteza, barbatii il folosesc cu succes. Matrita din capul lor e demult activata, antrenata si actualizata. Au nevoie doar de trei: da-da-da! la intrebarile: ai sani mari? prestezi sex oral? iti place la nebunie, nu? DA! O palma calda, un hop-si-asa si iar asa, in doua minute crono, e catarat deja pe creasta orgasmului.

Femeile raman deseori dezamagite. Mai ales cele care nu pot ajunge in antecamera extazului fara de suspine punctate: ah…te vreau…te sarut…pe gat…mai jos…sanii tai miros a… fragi… mmm etc. si o mie de bazaconii din astea pentru care barbatii nu prea au timp si deprinderi sa caute “punctul” pe tastatura.

Continuare pe blogul Soacrei Mici...

1. Doar 30% de femei ating orgasmul la fiecare act sexual.

2. 50% de femei au simulat orgasmul macar o data in viata.

3. Exista femei alergice la sperma. La unele apar reactii la un sigur partener, pe cand altele sunt alergice la sperma tuturor barbatilor.

4. 3% de femei stranuta la gandul unei fantezii sexuale.

5. Femeile in varsta apreciaza sexul mai mult decat cele tinere.

6. 80% de femei sunt sigure ca toti barbatii inseala.

7. Femeile mai plinute fac mai putin sex.

8. 40% de femei au fost amantele unor barbati insurati.

9. Dupa 30 de ani toate femeile se gandesc la maternitate.

10. Femeile se indragostesc usor online, fiind atrase de comentarii spirituale si inteligente.

11. 34 de ani e varsta la care femeile ating apogeul sexual.

12. 80% de femei se ingrasa dupa nunta.

13. “Dominatoare” - cea mai raspandita fentezie sexuala a femeilor.

14. Foarte putine femei isi doresc transpunerea fanteziilor sexuale in viata.

15. 50% de femei regreta sexul dupa prima noapte.

16. Femeile analitice ajung mai greu la orgasm.

17. 30% de femei se masturbeaza regulat.

18. Orice femeie viseaza la un orgasm simultan cu partenerul sau, dar putine il inregistreaza.

19. Femeile sunt capabile sa faca sex din mila (si din razbunare, cred ca).

20. Majoritatea femeilor detesta textura spermei (alba si cleioasa) pentru asocierile cu alte produse alimentare.

21. Femeile pot sa refuze o partida de sex doar pentru ca nu au reusit sa se epileze.

22. Femeile care au sex putin, compenseaza cu un frigider plin.

Culese de prin net. Fiecare in parte. Fetelor, puteti completa lista :D

Sursa: Blogul Soacrei Mici